SFATURI: Legume si fructe, dieta de dupa Craciun

A trecut Craciunul, cu mese imblesugate, cu prajituri, cozonaci, sarmalute si carnati. Este momentul sa trecem acum printr-o perioada de scurte diete, inainte de festinul din noaptea de Revelion.

Legumele si fructele sunt cele mai recomandate alimente pentru aceste zile, iar medicii sunt de parere ca dupa Craciun organismul are nevoie de o cura de dezintoxifiere.

“Dupa ce de Craciun au consumat produse din carne si bauturi alcoolice mai multe decat in alte perioade ale anului, ar fi bine ca acum oamenii sa consume si carne slaba. De exemplu, carne de pui, curcan si peste. In special in perioada dintre sarbatori ar fi nevoie de o cura de fructe si legume pentru a nu ingreuna si mai mult functiile vitale ale organismului”, a declarat asistentul medical Rodica Vasiac.

Excesele nu sunt indicate nici in noaptea trecerii dintre ani, cand suntem sfatuiti sa mancam si mai ales sa bem cumpatat, pentru a nu ajunge pe patul de spital.

Simona Voita

Party...

Cum a fost Petrecerea de Craciun?

Cadouri...

Ce v-a adus Mos Craciun?

Cine a primit nuielusa?

Crăciunul

Crăciunul sau Naşterea Domnului (naşterea lui Iisus Hristos / Isus Hristos / Isus Cristos) este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 6 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări, unde creştinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine şi o sărbătoare laică, celebrată atât de către creştini cât şi de către cei necreştini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moş Crăciun”.

Istoria sărbătorii:

Crăciunul a început să fie serbat de către creştini pe 25 decembrie, după cel puţin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest şi începând cu cel de-al V-lea secol în Est. Iniţial, sărbătoarea naşterii lui Hristos era ţinută pe 6 ianuarie, istoricii ştiind azi că ea se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma. ^[8] (în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci naşterea, botezul şi primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii (sectă creştină considerată eretică de către creştinismul canonic) serbau aceeaşi „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus s-a arătat ca Fiul lui Dumnezeu la botez” ^[9]). Sextus Julius Africanus, un creştin din secolul al III-lea, este primul care alege în 221 d. Chr. această dată pentru naşterea lui Iisus, care însă nu va fi celebrată încă multă vreme de către ceilalţi creştini, care preferau 6 ianuarie. ^[10]

În primele două secole creştine, a existat o puternică opoziţie la celebrarea zilelor de naştere a martirilor şi a lui Iisus. Numeroşi Părinţi ai Bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naştere, când, de fapt, sfinţii şi martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebraţi la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor naşteri” din prespectiva bisericii^[11]. Mulţi creştini ai primelor secole erau scandalizaţi şi de veselia şi festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscenţă a păgânismului, în special al Saturnaliilor romane^[12].

Ei aveau dreptate să afirme asta: plasarea sărbătorii naşterii lui Iisus Hristos din momentul în care aceasta a început să fie celebrată de creştini, exact la finele lui decembrie sau începutul lui ianuarie (adică 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii tradiţiilor păgâne, căci Evanghelia nu dă nici un detaliu despre data naşterii lui Iisus.^[10]

Din motive politice, aşa cum sugerează istoricul Edward Gibbon, ierarhia creştină a considerat copierea sărbătorilor şi a riturilor păgâne ca fiind soluţia răspândirii accelerate a cultului lor în mase, mase care pe atunci erau puternic ataşate vechilor sărbători şi practici rituale păgâne^[13].

Factorul pentru care primii creştini au ales datele de 25 decembrie sau 6 ianuarie ca moment al naşterii Fiului lui Dumnezeu a fost deci că la aceste date, în lumea romană, germanică şi orientală se celebrau diverse date de naştere ale zeilor păgâni^[14]. Povestea unui zeu salvator născut din fecioară pe 6 ianuarie sau 25 decembrie, nu era deloc nouă, cele mai multe culte păgâne ale vremii adorând câte un astfel de zeu. Astfel, pe 6 ianuarie, data solstiţiului egiptean, era celebrată revărsarea apelor Nilului şi în „cultele misterelor” locale naşterea „eonului” din fecioară^[15]. Epifaniu, scriitor creştin, redă în lucrarea sa ritul celebrărilor din 6 ianuarie şi semnificaţia acestuia la egipteni şi la arabii din „Petra” (Eleusa, unde se serba naşterea pruncului-zeu Dusares din fecioară. Alt scriitor creştin, anume Ipolit, descrie cum la Eleusis, în Grecia, se celebra tot atunci sărbătoarea misterelor, când ierofantul exclama la naşterea pruncului sacru: „Fecioara care era grea a conceput şi a născut un fiu!”. Tot pe 6 ianuarie grecii sărbătoreau naşterea zeului Dionis, zeul care ca şi Iisus, transforma apa în vin.

O sărbătoare populară la Roma celebra pe 25 decembrie naşterea Soarelui neînvins (Dies Solis Invicti Nati, Deus Sol Invictus), ca simbol al renaşterii soarelui şi alungării iernii (ca şi Saturnaliile). Odată ce creştinii au abandonat celebrarea naşterii Fiului lui Dumnezeu pe 6 ianuarie optând pentru data de 25 decembrie, scriitorii creştini fac frecvente legături între renaşterea soarelui şi naşterea lui Hristos.

Triburile nord-europene (germanice) celebrau şi ele, la aceeaşi dată, „Iule”, pentru a comemora „renaşterea soarelui dătător de lumină şi căldură”, de maniera în care şi creştinii spuneau despre Isus, născut tot atunci, că este „Lumina lumii”. Reprezentările numismatice romane ale lui Sol invictus prezintă adesea un chip cu o coroană de raze, aşa cum în primele reprezentări creştine Iisus avea şi el o coroană de spini. Astfel că, în secolul al V-lea chiar, în vremea papei Papa Leon I cel Mare, erau creştini care afirmau că serbează nu atât naşterea lui Hristos, cât a zeului-soare, fapt care l-a determinat pe acest papă să-i mustre pe rătăciţi, însă nu negând cumva că trebuie cinstit zeul-soare, ci doar că nu trebuie cinstit mai mult decât Hristos (Sermo XXII)

Unul dintre zeii cei mai populari la Roma, în perioada ridicării creştinismului, anume Mitra, avea şi el ziua de naştere serbată pe 25 decembrie. Mitra era un zeu persan al cărui cult şi rit era şi foarte asemănător creştinismului, aşa cum constata scriitorul creştin Iustin Martirul în Apologia sa prin secolul al II-lea, aşa cum va remarca mai târziu şi Tertulian la debutul secolului al III-lea. (De praescritione haereticorum)^[18]. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Sfântul Ciprian cartaginezul, clama extaziat: Oh, ce magică lucrare a Providenţei că ziua în care Soarele s-a născut … Hristos şi el se naşte! ^[19].

Creştinii secolului al III-lea credeau că creaţia lumii a avut loc la echinocţiul de primăvară, pe atunci plasat pe 25 martie; prin urmare, noua creaţie prin „întruparea lui Hristos” (concepţia), trebuia, în viziunea lor, să aibă loc tot pe 25 martie, moment de la care numărându-se 9 luni (sarcina, gestaţia) se obţinea data de 25 decembrie^[20].

Sărbătorile din jurul solstiţiului de iarnă au, după cum se vede, o origine precreştină. Ele sunt legate în mod indisolubil de evenimentele astronomice care au loc în acea perioadă.

Evenimentele astronomice, care în vechime permiteau stabilirea datelor pentru monta animalelor, semănături şi măsurarea rezervelor de hrană pentru iarnă între recolte, ne permit să înţelegem apariţia diferitelor mitologii şi tradiţii culturale. În noaptea solstiţiului de iarnă, un observator aflat în emisfera nordică poate observa cum cele trei stele din centura lui Orion se aliniază cu cea mai strălucitoare stea din est, Sirius, indicând punctul unde va răsări soarele în dimineaţa de după solstiţiul de iarnă. De la data solstiţiului de vară, soarele a descris un arc de cerc descrescător de-a lungul cerului sudic. La data solstiţiului de iarnă, soarele îşi opreşte coborârea pe cer iar durata de lumină zilnică atinge minimul pentru 3 zile, timp în care soarele nu îşi modifică poziţia pe orizont. După acest moment soarele îşi începe ascensiunea pe cerul nordic iar durata zilelor începe să crească. Bazându-se pe aceste fapte, multe culturi dau acestui interval interpretarea unei renasteri a soarelui şi a unei întoarceri a luminii. Această întoarcere este sărbătorită din nou la data echinocţiului de primăvară, când durata zilei o egalează pe cea a nopţii (dată de care se leagă în creştinism sărbătorirea Paştelui).

Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îsi trage originile de la popoarele Germanice. Tradiţia s-a răspândit în restul Europei şi apoi în toata lumea după Primul Război Mondial. Între podoabele bradului bomboanele de pom, globurile şi ghirlandele au devenit clasice.Iar in prezent bradul este împodobit dupa moda.

Crăciunul în tradiţia românească:

În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost pentru a naşte. Ajunge la casa unor bătrâni, Crăciun şi Crăciunoaie, însă nici aceştia nu o primesc, spre a nu le spurca locul prin naşterea unui prunc zămislit din greşeală. Nemaiputând merge, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia, auzind-o, şi ştiind ce înseamnă o naştere de copil, i s-a făcut milă de dânsa şi s-a dus la ea, îndeplinind rolul de moaşă. Crăciun, când a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat babei mâinile; apoi, înspăimântat de tot ce s-a întâmplat, a plecat de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit, şi l-a dus să scalde copilul. Maria i-a zis să încerce apa, şi când a bagat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte; de la această minune se crede că moaşele au mâini binecuvântate. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc.

Timp de 40 de zile înainte de sărbători creştinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în seara de Crăciun după liturghie. Tăierea porcului în ziua de Ignat (la 20 decembrie) este un moment important ce anticipeaza Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboşul şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun.

sursa: wikipedia

PS: Craciun Fericit va doresc!

Moş Crăciun

Asta seara vine Moşul, faceti-va ghetele si asteptati-l in liniste... :)

Haideti sa vedem adevarata poveste a Moşului...

Moş Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae (în engleză: Santa Claus) care şi-a făcut apariţia în secolul I. El împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (de 24 spre 25 decembrie).

Chiar dacă mitul poate varia de la zonă la zonă, în special în funcţie de clima în perioada Crăciunului (care pleacă de la o iarnă îngheţată în emisfera nordică şi ajunge la o vară călduroasă în emisfera sudică), în general ni-l imaginăm pe Moş Crăciun ca fiind îmbrăcat într-un costum roşu, având o barbă lungă şi albă şi locuind într-o ţară nordică ( mai frecvent în Finlanda sau în Canada). Spiriduşii îl ajută la pregătirea cadourilor. El împarte cadourile cu ajutorul unei sănii zburătoare, ce este trasă de reni (sau pe o planşă de surf în Australia). Moş Crăciun intră în case prin horn (dacă există unul) şi pune cadourile sub pomul de Crăciun sau în cismele pregătite special pentru aceasta.

Nu este clar când şi pe ce cale a pătruns mitul lui Moş Crăciun în obiceiurile româneşti. În orice caz, Moş Crăciunul românesc, cu plete dalbe, nu are alura unui yankeu publicitar, sania lui nu este trasă de reni, în cel mai bun caz de cerbi. Astăzi nu poate fi despărţit - nici în imaginaţia copiilor, nici în pregătirile părinţilor - de sărbătoarea Ajunului (seara de 24 decembrie). În timpul regimului comunist ateist, i s-a schimbat numele după modelul rusesc în "Moş Gerilă", ceea ce a provocat riposta promptă a lui Al.O.Teodoreanu-Păstorel într-un distih celebru care, din motive de purism academic, nu poate fi redat aici.

Un rol important în crearea mitului l-a avut pastorul american Clement Clarke Moore, autor al unui poem care îl prezenta pe Sfântul Nicolae ca şi un personaj simpatic, dolofan şi zâmbitor, care împarte cadourile din sania sa trasă de reni. Publicat pentru prima dată în ziarul Sentinel din New York pe 23 septembrie 1823, poemul a devenit în anii următori foarte căutat, ajungând în mai multe cotidiane din Statele Unite, dar fiind şi tradus şi publicat în întreaga lume.

În 1860, cotidianul Harper's Illustrated Weekly a publicat un desen al lui Santa Claus, îmbrăcat într-un costum roşu ornat cu nasturi negri şi cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului, va ilustra prin sute de desene toate aspectele legendei lui Moş Crăciun şi va da mitului principalele sale caracteristici vizuale. Nast este şi cel care a "stabilit" în 1885 că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord. Această idee a fost preluată anul următor de scriitorul George P. Webster.

În Italia, într-o emisiune televizată pentru copii, s-a demonstrat în mod "ştiinţific" - pe baza datelor fizice de viteză şi calcul al timpului necesar pentru împărţirea darurilor - inexistenţa lui "Babbo Natale" (Moş Crăciun), ceea ce a provocat dezamăgirea copiilor şi indignarea părinţilor.

În 1931, Moş Crăciun a primit o nouă alură printr-o campanie publicitară, desfăşurată de compania Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i-a dat lui Moş Crăciun o burtă durdulie, un aer jovial, costumul său roşu şi o atitudine tolerantă. În următorii 35 de ani, Coca-Cola va difuza astfel de portrete ale lui Moş Crăciun în presa scrisă. Chiar şi în ziua de astăzi, Coca-Cola, foloseşte aceeaşi imagine a lui Moş Crăciun în spoturile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

Cum se spune „Moş Crăciun” în alte ţări

Afganistan: Baba Chaghaloo Africa de Sud: Vader Kersfees Albania: Babadimri' Armenia: Gaghant Baba Bosnia şi Herţegovina: Deda Mraz Brazilia: Papai Noel Bulgaria: Dyado Koleda Chile Viejito: Pascuero Danemarca: Julemanden Egipt: Papa Noël

Estonia: Jõuluvana Finlanda: Joulupukki Franţa: Père Noël Germania: Weihnachtsmann Grecia: Άγιος Βασίλης-Άyos Vasílis Iran: Baba Noel Irlanda: Daidí na Nollaig Italia: Babbo Natale Lituania: Kalėdų Senelis Malta: San Niklaw Marea Britanie: Father Christmas

Norvegia: Julenissen Olanda: Kerstman Polonia: Święty Mikołaj Portugalia: Pai Natal Rusia: Ded Moroz Serbia: Deda Mraz Spania: Papá Noel Statele Unite: Santa Claus Suedia: Jultomten Turcia: Noel Baba Ungaria: Mikulás

2010: Nostradamus a prezis al treilea Razboi Mondial in 2010?

Conform astrologilor si profetilor, anul urmator, cel al Tigrului Galben de Metal, nu va fi unul usor. Interpretatorii predictiilor lui Nostradamus vorbesc despre o fecioara misterioasa a carei moarte este dorita si despre un lider “nemilos si insetat de sange”, care va conduce cu “sabie si foc”.

Pavel Globa, un faimos astrolog rus, crede ca 2010 va fi un an mai usor pentru rusi, insa Europa si SUA ar trebui sa se astepte la un declin economic si mai pronuntat. Cercetatorii manuscriselor lui Nostradamus cred ca aceste predictii pentu anul urmator se gasesc in al zecelea catren din ce-a de-a zecea centurie.

Pasajul mentioneaza, pe langa fecioara misterioasa si liderul aducator de distrugere, si "Arca de furie a Satanei", iar interpretatorii cred ca aceasta s-ar putea referi la o racheta balistica. Specialisti faimosi in studierea centuriilor lui Nostradamul cred despre catrenele acestuia ca anunta urmatoarele evenimente pentru 2010:

- posibila incepere a celui de-al treilea razboi mondial in noiembrie, in care arme bacteriologice si chimice vor fi intrebuintate
- vor exista conflicte intre occidentul european si SUA
- un conflict se va isca intre Marea Britanie si Franta
- exista posibilitatea unui conflict militar armat in peninsula Crimeea.
- Europa va suferi un picaj economic
- in Marea Neagra va avea loc o catastrofa care va implica hidrogenul sulfurat.

Nici criza economica nu va trece. Unii dintre cei mai faimosi astrologi au prezis ca problemele economice se vor agrava in 2010 si multe companii mari se vor declara falimentare. Aceasta va duce la foamete, conflicte etnice si religioase si la probleme ecologice. Incalzirea globala va deteriora masiv culturile agricole si un conflict armat este posibil in Asia Centrala. Rusia va fi afectata de un val de cutremure, dintre care unul va distruge o cladire uriasa. Multe cataclisme vor avea loc si pe teritoriul Statelor Unite. Pe 11 noiembrie 2010, un razboi va fi declansat intre doua tari mari, iar numai cei care se vor ascunde in est sau in Caucaz vor supravietui. Patru regi se inclesteaza intr-o batalie si astfel izbucneste cel de-al treilea razboi al lumii, sustin interpretii misterioaselor catrene.

Cum sa instalezi un pom de Craciun mai mare decat propria ta casa

Ai putea sa introduci in casa un brad de Craciun cu o inaltime de 15,24 metri, mai mult decat are insasi casa? Ei bine, da. Raspunsul l-a dat un englez care a indragit atat de mult bradul incat si-a spus ca trebuie sa il aiba cu orice pret in propria sufragerie. Nu e nevoie decat de putina imaginatiei si ingeniozitate.

Se pare ca barful bradului iese prin acoperis, dar nu este decat o iluzie optica. Greig Hiwe, britanicul care a achizitionat bradul urias, a taiat bradul in mai multe parti, fiecare dintre ele fiind asezata la cate un etaj al casei. Varful Bradului a fost montat pe acoperis, lasand impresia ca pomul strabate intreaga casa.

Gras si simpatic

Cercetatorii japonezi confirma faptul ca persoanele sociabile au tendinta de a se ingrasa, in timp ce cele anxioase sunt mai degraba slabe, potrivit unui studiu care examineaza legatura dintre personalitate si indicele de masa corporala (IMC) preluat de Reuters.

La studiu au participat peste 30.000 de persoane din nord-estul Japoniei, cu varste cuprinse intre 40 si 64 de ani. Participantii la studiu au oferit informatii despre greutate si inaltime si au efectuat un test de personalitate. Rezultatele acestui studiu indica faptul ca persoanele sociabile, extrovertite, prezinta mai mari probabilitati de a avea un indice de masa corporala (IMC) mai mare de 25, o limita de la care incepe obezitatea, potrivit cercetatorilor de la Universitatea din Tohoku, Japonia.

Dupa ce specialistii au luat in calcul ceilalti factori care determina greutatea, precum fumatul, acestia au descoperit ca barbatii extrovertiti prezinta de 1,73 ori mai multe probabilitati de a fi supraponderali fata de barbatii introvertiti. In ceea ce priveste femeile, cele extrovertite prezinta de 1,53 ori mai multe probabilitati de a fi obeze.
Persoanele catalogate drept "foarte anxioase" au prezentat de doua ori mai multe probabilitati de a fi subponderale (un IMC mai mic decat 18) fata de persoanele catalogate drept "anxioase".
Rezultatele demonstreaza ca personalitatea trebuie luata in calcul atunci cand se pun la punct masuri de prevenire a obezitatii si a slabiciunii corporale, spun cercetatorii.

Personalitatea umana poate fi judecata si numai dupa fizionomie

In urma unui studiu recent desfasurat de Societatea pentru Personalitate si Psihologie Sociala din SUA, observatorii au fost capabili sa stabileasca unele aspecte de personalitate ale unor straini doar vizionandu-le fotografiile. Respectul de sine, ratele de extrovertire si religiozitatea au fost corect judecate pe baza aspectului fizic al indivizilor.

Cercetatorii le-au cerut participantilor sa stabileasca personalitatile strainilor bazandu-se initial pe o fotografie realizata dupa specificatiile specialistilor si apoi pe o fotografie realizata dupa placul subiectilor. Analizele au fost apoi comparate.

S-a stabilit ca in timp ce ambele posturi ofereau participantilor indicii importante despre personalitate, pozitia spontana a oferit o mai buna introspectie, inclusiv asupra nivelului de amabilitate, stabilitate emotionala, comunicativitate si singuratate. Studiul a demonstrat ca aspectul fizic de unul singur poate trimite semnale valide legate de adevarata personalitate a indivizilor.

Vinul pare mai bun intr-o camera luminata in rosu sau albastru

Baut in incaperi decorate cu lumina ambientala de culoare rosie sau albastra, vinul alb pare mult mai gustos, a constatat un psiholog.

Intr-un astfel de decor, consumatorii pot avea impresia ca beau un vin de calitate mai buna - pentru care, implicit, sunt dispusi sa plateasca mai mult - fata de cazul in care consuma acelasi vin in incaperi cu lumina verde sau alba.

Psihologul dr. Daniel Oberfeld-Twistel, de la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz, Germania, care a studiat acest fenomen, a amintit ca se stia deja ca modul in care este perceput gustul unei mancari/bauturi este influentat de culoarea acesteia. Acest nou studiu arata ca si ambianta influenteaza modul in care percem gustul vinului, chiar daca nu are o influenta directa asupra culorii lui.

Explicatia sta, probabil, in faptul ca lumina de anumite culori actioneaza asupra creierului, influentand starea de spirit a oamenilor.

Studiul a fost realizat in mai multe incaperi, iluminate in culori diferite; participantilor li s-a dat sa guste vin alb din aceeasi sticla de Riesling si li s- a cerut sa evalueze calitatea acestuia.

Consumatorii din camerele iluminate in rosu sau albastru au dat "note" mai bune vinului, in ceea ce priveste aroma, l-au perceput ca fiind cam de 1,5 ori mai dulce decat l-au perceput cei din camere cu lumina alba sau verde si s-au aratat dispusi sa plateasca cu cca. 1 euro mai mult decat degustatorii "alb-verzi".

Psihologul avertizeaza consumatorii sa fie atenti la acei proprietari de baruri care incearca sa mascheze calitatea mediocra a vinului lor, servindu-l intr-un decor modern, sofisticat iluminat.